Potrivit proiectului de lege (detalii aici) propus spre dezbatere Senatului României, din data de 15 decembrie 2015, analiza sintetică a căruia o puteţi găsi aici, se urmărește modificarea atribuțiilor consilierilor juridice până la următoarele activităţi profesionale:

"”(1) Activitatea profesională a consilierului juridic se realizează prin:
a) asistență și consultanță juridică;
b) redactarea, avizarea și contrasemnarea pentru legalitate a actelor cu caracter juridic;
c) atestarea conținutului și a datei certe pentru validitatea actelor juridice întocmite în numele entității juridice reprezentate, precum și atestarea identității acesteia;
d) reprezentarea în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a altor entități de drept public și privat;
e) apărarea cu mijloace specifice a drepturilor și intereselor legitime ale statului, instituțiilor și autorităților publice, ale persoanelor juridice de drept public și privat, precum și a altor entități interesate;
f) activități de conciliere, negociere, management juridic și audit juridic;
g) opinii juridice, elaborare de proiecte de acte juridice.
(2) Activitățile prevăzute la alin. (1) se realizează pentru persoanele juridice de drept public și privat.”


Arătăm că acest proiect de lege nu este unic în felul său, în anii 2010 şi 2012 fiind înregistrate propuneri legislative similare. Mai jos regăsiţi principalele motive pentru care aceste proiecte legislative nu au fost susţinute:

"În loc să aibă în vedere şi să transpună în texte de lege corespunzătoare tocmai aceste obiective, aparent corecte, cel puţin la prima vedere,prin proiectul de lege amintit, iniţiatorii săi, nu fac însă altceva decât să transforme profesia de consilier juridic într-o profesie liberală, respectiv o replică perfectă la profesia de avocat, creând o nouă formă de avocatură, paralelă cu cea existentă, fapt unic în Europa şi, poate, în întreaga lume civilizată.

Astfel, se prevede reorganizarea profesiei de consilier juridic ca „profesie juridică distinctă, independenţă, organizată autonom ca un corp profesional specializat” (pct. 1, art. I), consilierii juridici putându-şi exercita profesia „la alegere, prin următoarele forme de exercitare a profesiei: fie numit în funcţie, ca salariat, sau ca prestator de servicii juridice prin societăţi profesionale cu răspundere limitată” (pct. 2, art. I), caz, în care „consilierul juridic prestator de servicii are calitatea de liber profesionist” (pct. 3, art. I).

În acest sens, prin modificarea şi completarea art. 2 şi 3 din lege se dă posibilitatea consilierilor juridici de a deveni liber profesionişti şi a exercita activitatea în calitate de prestatori de servicii juridice în societăţi profesionale cu răspundere limitată, ceea ce va duce la crearea unui al doilea corp al avocaţilor. O astfel de prevedere contravine flagrant înseşi dispoziţiilor art. 10 alin. 1 ale Legii nr. 514/2003 care dispune în termeni expreşi că „exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu: a) calitatea de avocat;”. De asemenea, prevederea propusă de a deveni liber profesionişti şi a-şi exercita activitatea în cadrul unei societăţi profesionale cu răspundere limitată este în dezacord cu obiectul activităţii consilierului juridic stabilit prin art. 4 din aceeaşi lege.

De asemenea, dispoziţiile art. 24 potrivit cărora beneficiarii serviciilor profesionale ale consilierilor juridici, respectiv instituţia publică şi persoana juridică în favoarea căreia exercită profesia, vor suporta cheltuielile pentru înscrierea în asociaţiile profesionale, achiziţionarea robei, legitimaţiei, ştampilei, registre, stagii de pregătire şi perfecţionare profesională, baze tehnico-materiale, etc. sunt de natură a exclude orice posibilitate a exercitării profesiei de consilier juridic ca prestator de servicii juridice, liber profesionist, prin societăţi cu răspundere limitată.

O astfel de reglementare – transformarea consilierilor juridici în liberi profesionişti – este aberantă, fiind făcută în dispreţul Constituţiei, a legilor în vigoare şi a tuturor reglementărilor europene şi internaţionale existente în materie, ceea ce este inadmisibil, întrucât nu numai că s-ar nesocoti grav prevederile constituţionale (cf. art. 24 alin. 2 din Constituţie : „În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu”), ci şi cele europene şi internaţionale existente în materie, fiind de remarcat că, în toate statele Uniunii Europene, nu există reglementări paralele în domeniul exercitării profesiei de asistenţă juridică calificată, cum s-ar ajunge în România, dacă s-ar adopta un astfel de proiect de lege.

De altfel, mai trebuie remarcat că Directiva Consiliului Comunităţilor Europene din 21 decembrie privind sistemul general de recunoaştere a diplomelor de licenţă acordate pentru o perioadă de formare profesională de cel puţin trei ani (89/48/CEE), invocată în expunerea de motive de către semnatarii proiectului, n-are nici o tangenţă cu exercitarea profesiei de consilier juridic reglementată de Legea nr. 514/2003, după cum rezultă în mod clar din chiar denumirea acesteia şi, prin urmare, invocarea acesteia în susţinerea propunerii legislative este complet eronată, dacă nu chiar un subterfugiu, un simplu pretext, pentru a forţa adoptarea ei în forma propusă de semnatari.

Într-adevăr, este greu de admis că semnatarii prezentului proiect de lege nu au cunoştinţă de faptul că, în acest domeniu, România deja a transpus, în dreptul intern, Directivele comunitare 77/249/CEE (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 78 din 26 martie 1977) şi 98/5/CEE (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 77 din 14 martie 1998), în vederea facilitării exercitării profesiei, în mod temporar sau pe bază permanentă, în România, de către avocaţii care sunt cetăţeni ai statelor comunitare şi ai Spaţiului Economic European (care cuprinde, alături de statele membre ale Uniunii Europene, Elveţia, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia). Este vorba de Legea nr. 201/2004 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în M. Of., partea I, nr. 483 din 28 mai 2004, prin care s-a introdus cap. VII1, intitulat „Exercitarea în România a profesiei de către avocaţii care au obţinut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European” (art. 801-8016), care va intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

În realitate, semnatarii proiectului nu urmăresc altceva decât să „legalizeze”, prin propunerile făcute, prevederile Statutului profesiei de consilier juridic, publicat în M. Of., partea I, nr. 684 din 29 iulie 2004 - act în mod flagrant neconstituţional şi ilegal, şi, de asemenea, vădit abuziv, cum deja s-a demonstrat în mod irefutabil în literatura de specialitate[1] - şi, pe cale de consecinţă, să „valideze” nulitatea absolută a societăţilor comerciale, înfiinţate de consilierii juridici, exclusiv în baza art. 21 din acelaşi Statut, ceea ce oricum ar fi imposibil, căci, în această materie, legea nouă nu poate avea niciodată, caracter retroactiv (art. 15 alin. 2 din Constituţie).

Or, câtă vreme între profesia de avocat – profesie „liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome” (art. 1 din Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările ulterioare) – şi cea de consilier juridic – profesie care „asigură apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale statului, ale autorităţilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor publice şi de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum şi ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află şi în conformitate cu Constituţia şi legile ţării” (art. 1 din Legea nr. 514/2003) – există o incompatibilitate absolută (cf. art. 14 lit. a din Legea nr. 51/1995 : „Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat”; art. 10 lit. a din Legea nr. 514/2003 : „Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu calitatea de avocat”), este cu neputinţă ca principiile şi regulile exercitării profesiei de avocat să fie identice sau să se întrepătrundă, în mod periculos pentru întreaga ordine juridică, cu principiile şi regulile exercitării profesiei de consilier juridic.

Dacă legiuitorul român vrea să reglementeze în mod clar, unitar şi uniform, 2 profesii juridice distincte, trebuie s-o facă ţinând cont, pe de o parte, de reglementările europene şi internaţionale în materie (unde profesia de consilier juridic ca profesie şi salarizată şi/sau liberală – o adevărată struţo-cămilă – este de neîntâlnit), dar şi de tradiţiile româneşti interbelice (unde funcţiona corpul avocaţilor publici care deserveau, pe plan procesual, interesele persoanelor juridice de drept public), iar nu să amalgameze regulile de funcţionare a celor două profesii care sunt şi rămân ab initio, incompatibile.

Aşadar, în nici un caz nu pot fi transferate sau împrumutate principii sau reguli de organizare, exercitare şi funcţionare de la o profesie la alta, cum a făcut-o, în mod nelegitim, Legea nr. 514/2003 (a se vedea art. 12, 14, 21 şi 23), şi în mod flagrant ilegal şi vădit abuziv aşa-zisul Statut al profesiei de consilier juridic, întrucât nu pot exista două profesii juridice independente, organizate în două corpuri profesionale autonome, distincte şi paralele, care să desfăşoare aceeaşi activitate profesională. În acest sens, propunerile făcute în art. 21 din Lege prin care similitudinea documentelor de evidenţă de la asociaţiile profesionale cu cea a barourilor de avocaţi să fie extinse la tot corpul consilierilor juridici este de neacceptat.

Este de esenţa profesiei de avocat faptul că aceasta este o profesie liberală, după cum este de esenţa profesiei de consilier juridic faptul că aceasta se exercită exclusiv în temeiul unui raport juridic de muncă, născut dintr-un contract individual de muncă sau, după caz, dintr-o numire, în condiţiile legii, într-o funcţie publică de specialitate juridică[2], după rezultă, in terminis, din prevederile art. 1-3 din Legea nr. 514/2003, care sunt, cu bună ştiinţă, complet ignorate de semnatarii prezentului proiect de lege.

Prin urmare, ceea ce trebuie făcut este nu transformarea consilierilor juridici într-un corp de avocatură paralel, ceea ce ar avea consecinţe incalculabile asupra sistemului juridic românesc şi ar face imposibilă integrarea lui, sub aspectul exercitării activităţii de asistenţă juridică, în sistemul juridic al Uniunii Europene şi al Spaţiului Economic European, ci, dimpotrivă, amendarea Legii nr. 514/2003 în sensul eliminării paralelismelor de reglementare cu organizarea exercitării profesiei de avocat (prin abrogarea sau modificarea corespunzătoare a art. 12, 14, 21 şi 23) şi a introducerii unor sancţiuni severe pentru cei care, fără a avea calitatea de avocat, desfăşoară individual sau în forma organizată (societăţi civile sau comerciale cu răspundere limitată) activităţi avocaţiale, deoarece, după cum se vede, în practică, se nesocotesc cu bună ştiinţă ( a se vedea, de ex., fantomatica organizaţie, intitulată „Baroul Constituţional Român”, recunoscută drept ilegală, inclusiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sau prevederile flagrant ilegale ale Statutului profesiei de consilier juridic) potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 51/1995, conform cărora „exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat şi prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi pe tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi pedepseşte potrivit legii penale”.